Va promisesem descrierea furtunii din a doua zi, furtuna care din fericire nu s-a transformat intr-un tsunami, asa incat acum am posibilitatea sa va povestesc despre asta...
Fiecare dintre noi a experimentat cate o ploaie, o furtuna, vreme urata, zapada etc. Ei bine, nu mi-as fi inchipuit ca voi ajunge sa stau sa tremur gandindu-ma daca mai apuc a doua zi sau nu.
 E adevarat ca excursia in Maldive a avut loc in iunie, cand e anotimpul ploios in zona; fusesem avertizat ca e posibil sa existe zile ploioase, si acest lucru s-a intamplat chiar in prima zi. Vreme innorata dupa amiaza, ploaie catre seara, prima noapte trece OK. A doua zi, de dimineata parea ca s-ar indrepta vremea. Cer noros, fara soare dar fara ploaie. Dupa masa de pranz, am intrat in apa de unde ne ne venea sa mai iesim.
Dupa cateva ore, catre seara a inceput ploaia; era placut, apa calda, stropii reci ne mangaiau usor pe fata, pana cand ploaia a inceput sa se inteteasca. Incetul cu cincetul insa, cerul s-a innegrit, norii erau amenintatori, vantul a inceput sa bata cu putere.
Ne-am hotarat sa iesim din apa si sa ne indreptam catre camera. In nici cateva minute, cat ne-a luat sa ajungem de pe plaja in camera, furtuna s-a dezlantuit.
 Am intrat in camera, apa reusea sa patrunda pe la usa din spatele bungalow-ului (era o usa glisanta), vantul batea cu furie si se simtea vajaitul din interior, valurile incepeau sa creasca, podul de lemn care lega bungalow-urile de tarm era acoperit de valuri aproape in permanenta, simteam intreaga casuta cum se clatina usor pe stalpii de sustinere.
Ne intrebam de ce nu suntem suntem sunati de la receptie, de ce nu suntem chemati pe insula unde ni se parea ca am fi mai in siguranta, incepusem sa ne strangem bagajele in cazul in care apa ar fi intrat in camera.
Aici puteti vedea ceea ce am filmat la inceputul furtunii, inainte de a intra in camera si va puteti face o parere despre ce a fost.
Am reusit sa fim calmi, am vazut ca totusi furtuna parea sa fi ajuns la intensitate maxima, asa ca am asteptat (nu foate linistiti) evolutia evenimentelor. Furtuna a durat cred vreo 2-3 ore, timp in care nu am reusit sa facem nimic, nu ne puteam uita nici la televizor, stateam pe pat, ne plimbam prin camere, ne apropiam de usa si mai trageam cu ochiul afara.
In fine, cam pana in 12 furtuna a inceput sa se linisteasca si a ramas doar ploaia.
Este foarte greu sa fii constant si sa publici zilnic in weblog. Pentru cei care spun ca se castiga bani fara sa faci nimic decat sa publici niste blog-uri, eu spun ca deja ei fac foarte multe daca reusesc sa se tina de publicare zilnica si ca merita niste bani pentru asta... Daca mai au si mai multe blog-uri, cu atat mai de lauda sunt!
Revenind la excursia mea, un eveniment trist petrecut cu ceva timp in urma mi-a adus aminte de blog-ul meu sovaielnic, care avanseaza cu viteza melcului si care isi va pierde pe parcurs si bruma de cititori existenti pana acum. Evenimentul este moartea lui Steve Irwin. Am fost socat, atat datorita mortii in sine, cat si datorita faptului ca acum doua luni, intr-una din zilele din Maldive, nu numai ca am hranit, am mangaiat cu mana, dar am si innotat pret de cinci minute pe langa doua pisici de mare destul de mari. Ma gandesc ca se putea intampla si cu mine acelasi lucru si ma infior... Daca poate ca totusi respectivele pisici de mare erau aproape "domesticite" si nu se simteau agresate chiar daca aveau innotatori in jurul lor.
 Atasez o poza a pisicii de mare facuta in apa, nu de mine ca nu m-am dotat cu un aparat foto subacvatic, ci de un prieten olandez langa care am innotat in acea zi. Undeva in spatele pisicii de mare eram si eu...
Deci, dupa cum vedeti, pe langa unicitatea excursiei in sine, au fost cateva momente de neuitat... Un alt moment a fost furtuna din a treia zi care aducea a tsunami ...dar despre ea, in episodul viitor!
Insula
In episodul trecut am ajuns in Male. Vremea ploioasa, cer innorat, lumina destul de putina, desi era ora 12, caldura innabusitoare. Am avut sentimentul unui potential dezastru si m-am intrebat daca nu cumva vom petrece doua saptamani ploioase, la capatul lumii, lucru pe care l-am fi putut face si in alta parte...
 Puteti vedea cum arata seaplane-ul cu care am ajuns pe insula. Am fost patru persoane in el, aveam impresia ca l-am inchiriat doar pentru noi:-)
Insula arata insa asa cum ne-am inchipuit: cu plaja intinsa, de un alb imaculat, cu apele verzi, cu vegetatia care acopera cladirile de pe insula. E adevarat ca vegetatia nu era foarte luxurianta (imi inchipuiam un fel de jungla...dar nu era asa). Parea destul de saracacioasa, dar daca ne gandim ca de fapt stratul de nisip al insulei era destul de subtire, si ca pe acolo mai trecuse si un tsunami in urma cu 2 ani, era explicabil. Am fost intimpinati cu un cocktail si cu refreshing towel, ni s-a inmanat factura pentru transferul cu seaplane-ul, dupa care am primit cheia de la camere.
 A fost interesant procesul alegerii camerei. Imi luasem masuri de siguranta sa nu nimerim o camera care sa nu ne placa (ca si pozitie) asa ca cerusem anterior plecarii, prin email, camera cu numarul 110, deoarece parea cea mai "private", dupa comentariile celor care fusesera pe insula. Nu imi promisesera nimic, mi-au spus ca in limita disponibilitatii, vor incerca sa mi-o asigure. La sosire, asistent managerul a venit la mine si si-a cerut scuze pentru faptul ca nu e disponibila 110 dar ca imi ofera 107 care are acelasi nivel de "privacy". Asa si era, asa ca am fost foarte satisfacuti de primire. Uitandu-ne rapid peste brosura de informatii primita, am sesizat ca lunch-ul este intre orele 12.30 -14.00.
 Era 13.55 asa ca la 14.00 ne-am prezentat in sala de mese. Desi se pregateau sa stranga masa pe care se gasea bufetul suedez, la sosirea noastra un chelner ne-a intampinat si ne-a condus la o masa, spunandu-ne ca acolo urma sa stam in tot restul sejurului. Nu ne-a placut localizarea ei asa ca am cerut sa stam la o alt masa. Din pacate aceea era deja ocupata de alti turisti asa ca am ales pana la urma una intemediara, intre cea oferita si cea dorita. Interesant a fost ca la o saptamana distanta, chelnerul a venit si ne-a spus ca masa pe care o dorisem noi in prima zi devenise libera si ca ne putem muta acolo, ceea ce am si facut ... Comparati acest gest cu ceea ce se intampla la noi si incercati sa gasiti ceva similar...
Mai multe amanunte despre cum arata insula, in insemnarea viitoare!
Salutare dragi amatori de turism. Continui jurnalul cu cateva amanunte legate de prima zi, zi in care inca nu am ajuns la destinatie deoarece am zburat catre Frankfurt in cursul diminetii iar avionul catre Male, capitala Maldivelor, era la 10 seara. Asa ca am avut o zi de pierdut prin Frankfurt, oras care se lauda cu cea mai mare alee de cumparaturi din Europa, asa numita Zeil.
Ma adaug si eu celor care recomanda tuturor care doresc haine de la Zara, Mango, Esprit etc sa nu cumpere din Romania ci sa mearga oriunde in tr-un oras european, printre care si in Frankfurt. Preturile (la articole aflate in SALE) sunt la jumatate fata de cele din Romania.
Nu vrea sa va plictisesc cu Frankfurt (ar merita un jurnal separat) si o sa va spun doar atat: la ora 10 seara eram in avionul de Maldive, un Boeing gigant, plin doar pe jumatate cu turisti. Am calatorit 9 ore si 20 minute (sunt in jur de 8000 km distanta) dar orele au trecut mult mai usor decat credeam. A fost noapte, am dormit, am avut filme pe ecrane, am avut trei mese, am beneficiat de perna si patura (stiti ca uneori e chiar foarte frig in avion).
In orice caz, pe la amiaza zilei urmatoare am aterizat la Male. De fapt nu chiar la Male deoarece insula e atat de aglomerata incat nu au avut loc de aeroport. Aeroportul se gaseste pe o insulita apropiata, numita Hulhule. In dreapta si in stanga pistei de aterizare, la o distanta de cativa metri, era oceanul asa ca am avut ceva emotii la aterizare. Nu a fost cazul si am coborat din avion: desi ploua, era zapuseala mare. Aeroportul era mai mic decat Baneasa. Organizarea totusi excelenta. Nu am pierdut timp cu formalitatile si dupa ce am iesit din zona duty free am fost imediat preluati de reprezentantii fiecarei agentii care avea turisti in avion si repartizati catre mijlocul de transport urmator.
Sunt doar posibilitati de a ajunge din Male pe insula turistica aleasa: pe apa sau pe aer. Noi am ales asa numitul seaplane, adica un hidroavion micut, de 15 locuri.
Puteti observa din poza urmatoare felul in care se vedeau atolii din seaplane. Zborul a durat 10 minute dar a fost impresionant. Cu barca cu motor ar fi durat cam 2 ore.
Despre felul in care arata insula in care urma sa petrecem urmatorele 2 saptamani, in episodul viitor.
 Pentru a astampara eventuala curiozitate (desi cred ca mai mult o starnesc) adaug o poza cu ceea ce m-a impresionat cel mai mult in Maldive, si anume apa!
Avea toate culorile posibile, de la verde la albastru, la turqoise (nu stiu exact cum e culoare asta dar sigur a fost la un moment dat a oceanului), in functie de ora, vreme si locatie... Sigur, o sa spuneti ca poza poate fi de oriunde... Va spun eu ca e din Oceanu' Indian, North Male Atol, Maldive.
Acest blog a inceput pe weblog. Am renuntat la gazduirea oferita de ei, voi muta aici putinele insemnari pe care le am acolo si voi continua blogul doar aici.
 Pe cei care au ciudatul obicei sa citeasca insemnarile unor necunoscuti, ii invit sa descopere impreuna cu mine (eu de fapt redescoperind sau rememorand) experienta unei excursii in Maldive, o excursie pe care nu credeam ca ar fi posibil sa o fac vreodata si pe care imi o doresc sa o repet cat mai repede cu putinta.
Am dorit sa aleg pentru luna de miere o destinatie in care nu mai fusesem niciodata si in care probabil nici nu as fi plecat pentru un concediu obisnuit. E adevarat, chiar si Saturn indeplinea ambele conditii, dar nu era cazul.
Am eliminat rand pe rand Mauritius, Seychelles, Cuba etc si am ajuns la "the most romantic destination", adica Maldive.
As incepe chiar cu pregatirea excursiei desi poate acest lucru v-ar interesa mai putin; ceea ce este important e faptul ca inca o data resursele din Romania se dovedesc a fi, fie scumpe, fie intarziate, fie neprofesioniste. Din 10 agentii carora le-am trimis o cerere de oferta pentru Maldive, doar 4 au raspuns, fie cu preturi extrem de mari, fie cu caracteristice total diferite fata de ce anume cerusem eu. Asa ca am recurs la Internet si dupa cateva zile de cautari am gasit agentia potrivita (din Germania), am gasit oferta potrivita (cu plecare din Frankfurt) si am primit toate informatiile necesare.(traiasca comunicare prin email, cred ca am schimbat peste 20 mailuri cu cei de la agentie)
Am facut plata cu cardul sunand la numarul lor de telefon din Germania (pentru o siguranta sporita fata de plata online pe Internet, (citind acest lucru o sa se supere pe mine cei care incearca sa promoveze plata online in Romania) si, cu o saptamana inainte de data plecarii am primit voucherele prin posta acasa. Am avut emotii in legatura cu primirea voucherelor (aveam biletele de Frankfurt dar nu stiam daca avem cu ce sa plecam mai departe...) dar totul a functionat ca la carte si iata-ne pregatiri de marea aventura.
Nu am sa uit niciodata momentul in care mi-am anuntat viitoarea sotie: am platit! Mergem! Nu-i venea sa creada! Nici mie, ca sa fiu sincer. Asta se intampla cam cu o doua saptamani inainte de nunta. Intotdeauna mi-am dorit ca a doua zi dupa nunta sa si plecam in luna de miere. Nu a fost chiar a doua zi, dar oricum, sambata fiind nunta, marti aveam biletele catre Frankfurt.
Voi adauga si imagini pe langa cuvinte. Incep cu cea care mi se pare ca surprinde esenta Maldivelor: cer albastru, apa verde, nisip alb, palmier.
Despre ce s-a intamplat in continuare, in postul urmator.
|
|
|
|
| << | 2012.Mai | |
|---|
| | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | | 28 | 29 | 30 | 31 | | | |
|
